Am visat odată marea că-mi promitea sufletul înapoi şi uitarea de tine.
Am ştiut că Vama nu te va primi fără mine, te va lăsa în urmă şi-ţi va trimite melodiile neascultate în cealaltă parte a lumii.
Am ştiut că te va lăsa golit de nopţile pline de oameni frumoşi, lumini de far, nisip în tenişi şi cămăşi de vară în briza de dimineaţă.
Am crezut că, fugind de tine, nu îmi vei găsi sufletul entuziasmat şi nu mă voi întoarce acasă cu acelaşi gând prostesc la tine.
Dar am zărit colţuri din tine în ochii omului din autocarul spre insomnie, în zâmbetele altora alipite de mine, în spaţiul ocupat cu lumi străine şi focuri de artificii.
Trăieşti în ei, suflet ascuns, te-ai împărţit în toţi să nu mai pot scăpa de tine.
Suflete tari 