Mi-au pierit puterile. Te văd plecând și nu pot să mă ridic din patul ăsta nenorocit care mă face ostatica amintirilor tale.
Privirea începe să mi se încețoșească, nu îți mai zăresc decât umbra spatelui și îți aud în reprize pașii care respectă bătăile inimii mele.
Se îndepărtează sunetul, se pierde printre sunetele altor mari nenorociri întâmplate în spitalul acesta. …
și inima mea…..?
Nu o mai aud, cu o ultima sforțare feresc cearșaful ce-mi acoperă pieptul să o aud…
dar nu mai e, e un mare gol în mijlocul plamânilor care nu mai sunt ai nimănui… eu nu mai sunt a nimănui….
Mi-ai luat inima și-ai plecat, îmi zic în gând, printre lacrimi. Mi-ai luat inima și…..
——————————————————————-
http://www.youtube.com/watch?v=MgXNEl1Vn34
