Fericiri sentimentale

– Glumesc. Știi?! Îmi place să mă joc, uite-așa, cu tine. Cu tine, îmi place și jocul ăsta .

E un joc de-a v-ați-ascunselea, cu promisiuni deșarte, cu râsete în plin, cu amintiri ce lasă urme adânci în suflet, cu replici de film care se contrazic pe măsură ce părăsesc încăperea.

E un nu-știu-cum și-un nu-știu-ce care mă trage spre tine cu forțe nevăzute și mă respinge cu o aceeași putere ca la începuturi înainte de a se lega jocul.

E același vârtej care mă ia pe sus, de fiecare dată cu aceeași intensitate, mă învârte într-o lume de vis, mă înnebunește și mă lasă uimită de persoana ta– speriată de ideea că de îndată ce mă dezmeticesc bine, tu vei dispărea- fără explicații, fără numere de contact, fără urme de parfum, iar eu– eu voi rămâne..
Cui voi rămâne eu ?!

E o teamă a celor dispăruți în misterele lumii, a iubirilor adevărate care se termină înainte de a se întâmpla și totuși, a acelor iubiri despre care rămân atâtea de povestit.
E mult prea devreme…

” – Ce te preocupă, dragă ?
– Nimic. Mă gândeam că ar fi frumos să îmbătrânim împreună.
– Așa- deodată ?
– Nu. Așa, în timp… ”