Genele sunt grele. Date cu un strat leneș de somn, stau piedică ochilor în calea soarelui de dimineață.
E dimineață-devreme, cu perdele trase și camera ce miroase a cafea..
– Stau ascunsă sub păturile grele pe care mi le-ai pus în glumă, aseară. Îți spusesem că mi-e frig, pentru că aveai brațele goale, fără mine în ele- și tu mi-ai adus pături.
Zâmbesc de sub pătură. Așa, să nu mă vezi cât sunt de fericită că te știu aici.
Parcă te aud, ca într-un film cu memorii, spunându-mi cuvinte ce pot fi păstrate-n replici marcante.
Imagini, gesturi, idei mărețe, planuri pe mai târziu, fracturi de coloane sonore ce lasă urme în sufletele normale.. pe toate le văd acum. Ca și cum, ca și cum aș recapitula, în sesiune, singurul examen pe care aș putea să-l dau, să conteze, și care ne privește. Revăd , într-adevăr, foi întregi din -noi-, ce mă..
mă sperie gândul că.. stau acum ascunsă sub pătură și nu am curajul să sar, să îți spun cât de mult însemni..
Prind curaj..feresc păturile de care sunt ferecată, mă ridic în picioare și printre gene, te caut cu privirea..
Vreau să-ți strig: Tuuu, tu ești locul meu ascuns de suflet și te iubescccc!
Nu aud nimic în schimb. Mă trezesc brusc din acel film, din acest somn prost. Deschid ochii mari: Nu e. Nu mai e…
Am ajuns atât de târziu.
-pentru cei ce merita sa va stie dragostea, macar in ocazii speciale: LA multi ani mama !-
