
Îmi pare rău, domnule ICS. Locul acesta nu este pentru dumneavoastră. Vă rugăm să nu adormiţi aici!
Căci suntem o lume plină de paturi goale, cu cearşafuri boţite, cu perne aruncate înspre geamul descoperit şi haine uitate la colţul patului.
Suntem cu toţii o lume stupidă cu paturi părăsite în fugă, la care ne întoarcem pe ascuns.
Şi..asta? E tot ce-a mai rămas din noi.
Nu mai avem nici nume, nici formă, nici lumini să ne-nconjoare, nici melodii în surdină, nici replici înnebunitoare, nimic din toate acestea.
De parcă am fi ars deodată tot, cu totul.
Acum nu ne mai ştim. Nici numele, nici forma, nici melodiile în surdină, nici luminile care ne înconjurau, doar replicile înnebunitoare au mai rămas.
Trântite în spatele uşii închise-n fugă, coborâte pe scări, fugărite pe stradă şi uitate într-o lume stupidă cu paturi părăsite, cu oameni părăsiţi.