“Aș putea reface cu ochii închiși drumul ăsta nenorocit. Deschid portiera, cobor din mașină, închid ochii și, îmi aduc aminte..
. ușa metalică, grea, mânere reci, coridor înalt, legat de saloane mari, albe, cu perdele palide- imense, antiseptice, trase- cu lumini difuze, cu perfuzii împrăștiate în fiecare colț- paturi goale.
. pacienți în convalescență, năuci de durere, de sentimentul de neputință, de dor.
. asistenți retrași, plictisiți sau obosiți, ce cad mereu în ture de noapte; își poartă picioarele alene, scrijelind podeaua de granit..
. niciun alt medic pe hol, doar un coleg .. :
- Unde e ea ?
– Nu am putut face mai mult.. O reacție autoimună severă pe care nu o am putut controla.
- Unde e ea ?
- E inutil. Nu suntem dumnezei, cu zilele pe vârful parafei de medic. 26.
O stare de rău complet îmi ia corpul într-un vârtej nebun ce face ca toate camerele de spital să se unească-n cerc, să le dispară culoarea, asistenții din jur.
Înnebunesc pe coridor, alerg căutând un salon anume- 26, 26… toate seamănă, toate au condamnați bandajați înăuntru, imobilizați în paturile lor diforme, în cărucioare mari.
Au internat-o în același salon în care au stat toți pacienții ei. Ironic.
Ajung. Nu văd clanța. Nu știu unde îmi e inima. Nu îmi simt mâinile când o apăs. Intru în sfârșit. Cu sufletul..
- Domnișoara doctor ?! Domnișoara doctor ??
Patul ei e gol. Nu e.
Apuc pe primul asistent ieșit în cale:
- Unde este domnișoara doctor ?
- V-am spus, domnule doctor, nu mai suntem dumnezei…
Bee
December 8, 2011 at 6:19 pm
pur şi simplu, fără cuvinte. să asculţi melodia asta în surdină, în timp ce citeşti acest fragment plin de inspiraţie…e un fel de Nirvana pe care o atingi doar când citeşti oameni atât de talentaţi…suflete atât de mari, argintate de trecerea timpului. superb. superb. mi-a plăcut mult. ideea, structurarea, compoziţia în sine.
suflet de gasit
December 8, 2011 at 7:19 pm
Îți mulțumesc mult, Ari :*. Mă bucură mult că pot să fac cuvintele să stârnească sentimente. Te îmbrățișez cu mare draggg !
Bee
December 8, 2011 at 9:12 pm
mai vreau, mai vreau. Maria, suflet dulceag, nu mă lăsa să aştept. te citesc cu mare drag, şi mi-e ciudă că nu postezi mai nimic. apropo, când vei scoate un roman? voi fi prima care-l va cumpăra
<!!!
suflet de gasit
December 8, 2011 at 9:40 pm
Am multe schițe în lucru, dar nu vreau să aglomerez fără vreo poveste cu însemnătate. Vreau să fie artă. E lung drumul de la câteva posturi până la o carte, dar îmi surâde ideea
.
Și tuu ai poezii superbe, cuvinte care mă emoționează. Și tu Ari, și tu ești someone special that i really enjoy to read :*!
Ama
December 10, 2011 at 10:29 pm
Niste cuvinte care ajung acolo unde trebuie;;)Felicitarile mele,si abia astept sa mai postezi ceva:*Bafta multa!:*
AMIRA
December 11, 2011 at 1:07 am
Splendid exprimat!Cuvintele tale au o forta uriasa si o sensibilitate pe masura.Felicitari!